1) Toaletele. Primul șoc cultural din Japonia. Nu sunt WC-uri simple, ci super WC-uri. Peste 80% din japonezi au o toaletă high-tech. Iar ele există în aeroporturi, magazine, metrou, trenuri. Peste tot.
Unele au doar câteva comenzi – cele de bază. Gen: încălzire și două funcții de spălare: la fund, în care apa țâșnește practic dintr-un furtun și bideu – folosite de femei în special, în care apa țâșnește ca o fântână arteziană. Cele publice în special au și funcția de muzică . Apeși pe buton și începe să se audă un sunet ca și cum s-ar trage apa încontinuu, ca să nu audă lumea sau să nu te rușinezi de ce faci acolo.
Cele din trenuri – atunci când ieși din cabină se ridică automat capacul de WC. Se aseaza când apeși pe un buton, nu atingi tu nimic cu mâna.
Altele au mai multe funcții. Setezi temperatura colacului, funcție de uscare, ori diferite moduri în care dau cu odorizant. Și totul e dirijat dintr-un panou de control. Care diferă și aici: poate fi poziționat pe perete ori langa WC. De aici controlezi cum vrei sa fie șederea ta pe WC.
Asta sigur îmi va lipsi din Japonia.
2) Fiecare stație de metrou și gară e practic un mall. Ieși din metrou și dai de magazine de la Prada sau Gucci. Tuneluri lungi pline de magazine de haine, restaurante ori supermarketuri. Găsești și frizerii și multe alte facilități. Astea sunt așa numitele “ekinaka”. Și experiența continuă. Mai urci un etaj, dai de alte magazine. Sau de sediul unei corporații. Sau de zonă de relaxare.
3) Mâncarea din supermarketuri. Toată lumea o mănâncă. E foarte bună și relativ ieftină. În fiecare magazin există un cuptor cu microunde unde să ți-o și încălzești. De altfel, în hoteluri există și zone separate cu acel cuptor. La fel într-o zonă de lucru într-o cafenea. Găsești cam orice de mâncare: de la somon pe grătar, la Ramen, porc ori pui ori seturi de prânz/cină cu garnitură, fel principal, desert. Între 500 și 1.000 de yeni. Adică între 15 și 30 de lei.
Cam atât. Că m-am lungit. Revin altă dată.
Laurențiu Dincă
